tratament naturist riduriRidurile sunt cutele vizibile de la nivelul pielii care se formeaza datorita faptului ca aceasta isi pierde colagenul, o proteina care ii permite sa  retina fluidele responsabile pentru susţinerea unui contur neted, suplu. Datorita lipsei de colgen tesuturile elastice care stau la baza pielii devin din ce în ce mai deteriorate, iar ridurile adânci devin mult mai proeminente.

Deşi ridurile sunt o parte normala a imbatranirii, expunerea la lumina ultravioleta si radicalii liberi accelereaza procesul. Expunerea frecventa la soare are ca rezultat ridarea prematură a pielii şi pigmentarea. Expunerea la fumul de tigara înseamnă expunerea la radicalii liberi toxici care contribuie, de asemenea, la ridare. La femei, fumatul exacerbeaza incretirea pielii, care apare de obicei dupa menopauza, anulând efectele anti-ridare ale tratamentului cu estrogen. Alti factori care pot duce la ridarea prematura includ dieta saraca , tonusul muscular slab, expresii faciale obisnuite, stresul, lipsa de îngrijire corecta a pielii , expunerea la soare în exces si ereditatea.

Tratamentele naturiste pentru riduri nu pot opri procesul de imbatranire, dar il pot încetini. Cremele de baza de plante si antioxidanţi opresc procesele radicalilor liberi care distrug colagenul. Produsele pe bază de plante si alfa-hidroxi acizi stimuleaza productia de acid hialuronic, agentul natural al corpului care ofera hidratarea si refacerea pielii. Împreună cu tratamente mai puternice, cum ar fi tretinoin (Retin-A), aceste terapii pot atenua ridurile existente şi pot preveni formarea de noi riduri.

Tratament naturist pentru riduri

1. Nu va expuneţi în mod intenţionat pielea la soare la amiază. Între 9 am şi 3 pm, folosiţi întotdeauna protectie solara pentru a evita deteriorarea pielii. Expunerea moderată, de zi cu zi la soare dimineaţa devreme sau după-amiaza târziu ajută la fabricarea de vitamina D, importanta pentru numeroase procese corporale, inclusiv prevenirea celor mai multe forme de cancer de piele.

2. Luati 100 – 300 de miligrame de coenzima Q10 zilnic. Există dovezi ştiinţifice care atesta că acest supliment poate acţiona ca un antioxidant si energizant, care poate preveni multe dintre efectele negative ale expunerii la soare.

3. Luati 1.000 de miligrame de sulfat de condroitina zilnic pentru a preveni ridarea prematura a pielii (riduri care apar înainte de vârsta de treizeci şi cinci de ani). Condroitina stimuleaza cresterea celulelor pielii şi accelerează procesele metabolice, care ajuta pielea sa retina umezeala.

4. Beti opt pahare de apa zilnic. Hidratarea corespunzătoare ajută la menţinerea sanatatii pielii.

5. Folositi uleiuri naturale, mai degrabă decât sapunuri dure si creme reci pentru a indeparta murdaria si machiajul.

6. Evitaţi folosirea solutiilor de tonifiere pe baza de alcool deoarece pot usca pielea.

7. Efectuati exercitii regulate si ingrijiti-va de sanatatea inimii si a veselor de sange. Ca şi alte organe, pielea primeste hrana prin intermediul sangelui. Exercitarea fizica creste circulatia la nivelul pielii.

8. Nu fumaţi. Fumatul  intensifică daunele luminii soarelui asupra pielii.

9.  Comprimatele Acerola  cu vitamina C contin saruri minerale, care completează alfa-hidroxi acizii in necesari in intinerirea pielii.

10. Gelul de Aloe conţine 1-3 % alfa-hidroxi acizi – Cea mai puternica sursa naturala de alfa-hidroxi acizi. Se aplică zi de zi timp de 8-16 saptamani.

11. Crema de galbenele stimuleaza cresterea celulelor pielii. Calmeaza pielea deteriorata de soare şi protejează impotriva infecţiei.

12. Cremea cu alantoina din tataneasa opreşte înroşirea şi iritarea pielii din jurul ridurilor.

Daunele provocate de razele ultraviolete ale soarelui sunt cunoscute sub numele de fotoimbatranire, una dintre cele mai comune cauze pentru ridurile faciale. Există numeroase căi de atac interne care pot fi folosite pentru a ajuta la reducerea severitatii ridurilor. In plus faţă de utilizarea metodelor de tratament pentru reducerea ridurilor, este, de asemenea, important să se ia anumite măsuri de prevenire a acestora. Metodele de protectie includ loţiunile de protecţie solară şi alte metode de protectie solara.

Fumatul grăbeşte procesul de îmbătrânire. Cantitatea mare de radicali liberi produsa de fumul de tigara este unul dintre cei mai mari vinovaţi pentru ridurile premature. Radicalii liberi pot face ravagii cu pielea ; acestia sunt dăunători într-o măsură alarmanta. Radicalii liberi sunt molecule foarte reactive si atomi care apar în mod natural în organism din cauza diferitelor reactii chimice din organism. Anumite activităţi cum ar fi fumatul si expunerea prelungita la soare cresc drastic numarul de radicali liberi în organism. Organismul poate gestiona repararea unei anumite cantitati de daune cauzate de radicalii liberi, iar atunci când prejudiciul este sever, se ajunge la moartea celulelor care, la rândul său, afectează diferite organe ale corpului, inclusiv pielea. Ridurile faciale sunt una dintre cele mai frecvente efecte observabile ale fumatului.Odată ce se renunţă la fumat se va observa o îmbunătăţire certă în textura pielii chiar din prima saptamana.

Stresul este de asemenea legat de numeroase condiţiile de sănătate şi joacaun rol important în mai multe boli care pun în pericol viaţa, cum ar fi cele de inima. Stresul are, de asemenea, un impact masiv asupra aspectului fizic ; poate lăsa pielea uscată, produce riduri si poate provoca chiar si pierderea strălucirii naturale.

 

comotie cerebralaTraumele de la nivelul capului şi rezultatul lor, leziunile cerebrale, sunt una dintre principalele cauze de deces si invaliditate in lumea industrializata. În Statele Unite, mai mult de 50.000 de oameni mor în fiecare an, ca urmare a prejudiciilor traumatice ale creierului. În plus, se estimează că un prejudiciu la nivelul capului apare la fiecare sapte secunde, si camere de urgenta treaza in jur de 1 milion de oameni cu leziuni cerebrale in fiecare an. În prezent, circa 5,3 milioane de americani, un procent puţin mai mare de 2% din populatia Statelor Unite, trăiesc cu handicap rezultat din astfel de leziuni.

Leziunile cerebrale traumatice pot  aparea la orice varsta, dar incidenta maxima este în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani. Barbatii sunt afectati de trei-patru ori mai des decat femeile. Accidentele de motor si autovehicule sunt cauza principala, reprezentand aproximativ 50 % din toate cazurile. Cazaturile produc leziuni cerebrale la persoanele mai în vârstă de 60 de ani şi mai mici de 5 ani. Alte cauze includ atacurile violente şi abuzul de arme de foc. S-a estimat că, după o leziune a creierului, riscul de rănire a doua oara este de trei ori mai mare, şi că, riscul unei a treia leziuni este de opt ori mai mare.

Există numeroase simptome ale traumelor cerebrale, care variaza in severitate de la caz la caz. Leziunile minore vor determina simptome mai usoare, în timp ce leziunile grave vor determina o dereglare majoră a funcţiei. Cel mai frecvent simptom de leziuni cerebrale după o trauma la nivelul capului este tulburarea de constiinta; unii oameni rămân treji, iar altii sunt confuzi, dezorientati, sau inconştienti. Durerile de cap, greaţa si vărsăturile sunt alte simptome comune.

Orice persoana care suferă un prejudiciu la nivelul capului ar trebui să fie examinata de un medic. Simptomele traumelor cerebrale pot fi subtile la început, aparent sa nu aiba legătură cu capul, şi nu imediat vizibile. O persoană care a suferit un traumatism cranian grav, nu ar trebui să fie manipulata sau mutata de către persoane care nu sunt pregătite să facă acest lucru, deoarece vatamarea se poate agrava.

Diagnosticarea traumelor cerebrale, comotiei cerebrale

Primii lucru pe care il fac medicii atunci când evaluează un traumatism cranian este sa stabileasca dacă persoana este în pericol iminent de moarte. După ce funcţiile vitale ale persoanei sunt stabilizate, medicii efectueaza o examinare individuala dintr punct de vedere neurologic:

• nivelul de conştiinţă

• funcţia nervilor cranieni (prin răspunsuri pupilare la lumina, miscarile ochilor şi simetria facială)

• functia motorie (puterea, simetria şi orice anomalie a mişcărilor)

• Rata si modelul de respiraţie (legat de funcţia trunchiului cerebral)

• Reflexele tendinoase profunde

• Funcţia senzoriala

• Semne externe de traumatism, fractura, deformare, şi echimoze la nivelul capului si gatului

Fiecare dintre aceste părţi ale examenului fizic vor da medicului indicii cu privire la amploarea şi locaţia oricarui prejudiciu la nivelul creierului.

Medicul, de asemenea, trebuie să fie informat despre comportamentul persoanei înainte, în timpul, şi după prejudiciului. Toate aceste aspecte dau indicii despre ceea ce s-ar fi întâmplat şi cum care este cea mai buna metoda de abordare si tratament. Membrii familiei sau persoanele care au asistat la accident, de obicei, pot furniza informaţii utile. Acestia pot ajuta personalul medical sa-i ofere pacientului cea mai buna ingrijire posibila tinand cont de anumite simptome:

• somnolenţă neobişnuită sau dificultate la trezire

• confuzie mentala

• convulsii

• vărsături, care continuă sau se agravează

• nelinişte sau agitaţie care continuă sau se agravează

• torticolis

• dimensiuni inegale ale pupilelor sau mişcări specifice ale ochilor

• incapacitatea de a misca bratele si picioarele pe fiecare parte

• drenaj normal sau de sânge din urechi sau nas

• vânătăi în jurul ochilor sau in spatele urechilor

• dificultăţi de respiraţie

Medicii pot folosi o varietate de teste radiologice pentru a evalua o persoana cu traumatism cranian. CT este o tomografie computerizata care oferă mai multe informaţii, şi este excelentă pentru diagnosticarea fracturilor craniene, sangerarilor sau alte leziuni importante în creier. CT, de asemenea, ii ajuta pe medici sa monitorizeze  persoanele cu traume la nivelul capului in perioade de recuperare. Imagistica prin rezonanta magnetica (IRM) are in prezent o implicare redusă în diagnosticarea şi tratarea unei situaţii de urgenţă, dar odată ce starea unei persoane este stabilă un RMN poate oferi informaţii utile pe care un CT nu poate, cum ar fi o dovadă de deteriorare a materiei albe.

Diferite tipuri de leziuni necesita tratamente speciale. Chirurgia este necesara pentru a elimina sângele sau materialele străine, sau pentru a reconstrui părţi ale craniului. Foarte adesea traumele cerebrale cauzeaza inflamarea tesutului. În aceste cazuri, un neurochirurg poate reduce presiunea din interiorul craniului prin plasarea unei drenaj ventricular care elimină lichidul cefalorahidian. În cazul în care umflarea este masiva se poate elimina o parte a craniului, astfel încât creierul sa aiba spaţiu să se extindă, iar dupa ce umflatura se reduce in mod semnificat se efectueaza un reimplant. Adesea, în timpul acestor proceduri, chirurgul introduce o supapă de presiune mica in interiorul craniului, pentru a măsura presiunea in fiecare moment.

Gestionarea nechirurgicala a traumelor cerebrale presupune o monitorizare atentă, de multe ori într-o unitate de terapie intensivă, pentru a preveni agravarea prejudiciului. Medicii vor efectua in continuare examene neurologice pentru a evalua dacă starea pacientului s-a îmbunătăţit sau agravat. Nu exista niciun “medicament minune”, pentru a preveni leziunile nervilor sau a imbunatati functia creierului imediat după traumă, insa exista medicamente care pot modifica presiunea sangelui, pentru a optimiza livrarea de oxigen la tesutul cerebral, şi pentru a preveni umflarea creierului în continuare.

 

hipotiroidieHipertiroidia este o condiţie în care glanda tiroida produce in exces cei doi hormoni – T3 şi T4. Glanda tiroida controleaza metabolismul, precum şi producerea de hormoni tiroidieni care joaca un  rol vital în aproape tot ceea ce face corpul nostru, în special in funcţionarea sistemului nervos.

Atunci când o persoană are hipertiroidie, hormonii secretati cauzeaza aproape acelasi efect ca si o sarcină de adrenalina care se descarca în fluxul de sânge – bataile inimii devin accelerate, respira devine mai rapida precum si toate celelate procese din origanism sunt produse cu o viteza accelerata, inclusiv procesul digestiv. Efectele hipertiroidismului la femei pot imita, uneori, semnele expuse în timpul sarcinii. Dacă sunteţi gravidă, ar trebui sa efectuati verificari pentru această condiţie – hipertiroidismul si sarcina nu se amestecă, pentru siguranta copilului.

Probabilitatea unei femeie insarcinate de a fi diagnosticata cu hipertiroidism este de aproximativ 0,2%. La femeile gravide, încercarea identificarii simptomelor de hipertiroidie poate fi confuza, insa nu ar trebui ca aceasta conditie sa fie neglijata sub nicio forma. Hipertiroidismul netratat, in timpul sarcinii poate duce la un copil cu hipertiroidism, mai ales daca mama are hipertiroidism sever. Dacă această condiţie nu este tratata pot aparea urmatoarele conditii :

• Anemie – deficitul de fier este un efect bine-cunoscut al acestei boli. Exista riscul de a contacta o anemie severă iar  acest lucru cu siguranţă nu va fi benefic pentru copil.

• Infecţie – hipertiroidia la mamele in devenire creste riscul acestora atunci când vine vorba de infectii. Orice infecţie poate fi transmisa la copil iar acest lucru trebuie să fie evitat cu orice preţ.

• Pre-eclampsie – hipertiroidismul poate cauza o tensiune arteriala crescuta la femeile gravide, iar acest lucru poate pune în pericol atât mama cât şi copilul. Aceasta este de obicei însoţită de un exces de proteine ​​in urina si poate reprezenta o ameninţare semnificativă pentru mama si copil.

• Factor de risc – Aceasta afectiune determina un risc crescut de defecte congenitale, avort spontan şi nastere prematura.

Cu toate acestea, hipertiroidismul pot fi tratat cu medicamente corespunzătoare sau procedurii chirurgicale chiar în timpul sarcinii. Deci, în cazul in care de hipertiroidism si sarcina apar în acelaşi timp, tratamentul este posibil, iar efectele pot fi văzute în câteva săptămâni. Tratamentul trebuie să fie continuat după nastere, de asemenea.

De ce fertilitatea şi hipertiroidismul sunt dusmani

După cum am mentionat deja, hipertiroidismul este cauzat de o tiroida prea activa. Acest lucru nu poate parea ca o problema pentru unele persoane, deoarece aceasta activitate se considera adesea ca fiind doar un semn de buna funcţionare. Insa realitatea nu este deloc asta. Tiroida este o parte a corpului cea mai responsabila pentru producerea de diferiti hormoni, care produc sau intrerup diverse procese ale corpului si de care depinde santatea organismului, foarte importanta pentru sarcina.

În afară de efectul asupra hormonilor, există încă o mulţime alte de motive pentru care hipertiroidismul şi fertilitatea sunt duşmani. Un motiv este faptul că hipertiroidismul pot provoca tulburari ale ciclului menstrual. Deoarece un ciclu menstrual regulat este foarte esenţial pentru a prezice când o femeie se afla in perioada cea mai fertila, acesta dereglare poate fi într-adevăr o mare problemă atunci când apare în perioada in care un cuplu incearca sa conceapa un copil.

Un alt motiv pentru care hipertiroidismul şi fertilitatea nu pot coexista este ca aceasta afectiune determina anovulatie, sau absenta ovulatiei. Fără ovulaţie, nu exista nici un ou, şi fără un ou pentru a fertiliza, o femeie nu poate ramane insarcinata.

Hipertiroidia provoacă, de asemenea, o perdere in greutate nesanatoasa, o altă condiţie care poate afecta sansele de a ramane insarcinata. De asemenea, o persoană cu această condiţie cel mai probabil va suferi de slăbiciune, iritabilitate si depresie, printre o multime de alte lucruri.

Toate aceste aspecte mentionate anterior reprezinta un bun motiv pentru o invetigatie amanuntita a starii de sanatate inainte de a avea o sarcina. Deoarece hipertiroidismul este o boala ereditara, ea poate fi detectata cu usurinta de către un specialist in urma istoricului medical şi simptomelor. Chiar şi cu hipertiroidism exista în continuare şansa de a ramane gravidă. Studiile arata ca mai putin de 1% din sarcini sunt afectate de boala, deci posibilitate de a apartine acestui procent nu este mare.

 

anorexieAnorexia nervoasa este o tulburare psihologica asociata cu obiceiuri alimentare nesanatoase sau infometare si este cel mai bine cunoscuta ca o tulburare de alimentatie. Anorexia este cauzata de o tulburare de alimentatie prelungita. Acest lucru este, în general, identificat ca o manie pentru siluetă şi, în general, oamenii considera ca aceasta atitudine este cel mai simplu mod de a fi subţire. Acesti oameni cred că ii ajută să-si găsească un loc în grupurile sociale şi culturale. Vârsta de debut medie a anorexiei nervoase este de 17 ani, în general, şi este intalnita cel mai des la femeile care doresc să fie ” perfecte”. În limbaj medical, anorexia nervoasa creşte nivelurile de adiponectina din plasma si reduce metabolismul glucozei nonoxidative.

Anorexia nervoasa este o situaţie crucială în cazul în care personale respective se infometeaza pentru a arata foarte frumos fizic. Suna nebunesc nu-i asa? Rata de deces a pacienţilor cu anorexie este alarmanta si intr-o continua creştere. Cauzele exacte ale anorexiei nervoase nu sunt încă cunoscute, dar aceasta duc catre efectele asupra aspectului general, precum şi catre problemele de familie. Aceşti factori afectează mintea, care obligă în mod indirect o persoană să stea departe de alimente.

• Cultura – femeile americane sunt întotdeauna sub o presiune constantă pentru a se incadra intr-un anumit concept de frumuseţe şi pentru a rămâne fără cusur, prin urmare, acestea experimenteaza diete capricioase, precum şi diferite produse cosmetice. Încercarea de a rămâne subţire este destul de dificila pentru femeile din ziua de azi, iar bărbaţi, au devenit si ei din ce in ce mai preocupati de a avea un corp perfect.

• Familia- dacă cineva din familie sufera de anorexie, atunci si ceilati membri pot să dezvolte această tulburare. Unii parinti considera ca este foarte importat sa arati bine si adesea se afla la dieta sau isi critica copiii in mod constant in timp ce mananca. Aceasta atitudine afectează in timp creierului copilului si poate duce la anorexie nervoasa.

• Stresul – in zilele noastre viaţa este robotica, iar noi în mod constant ne aflam în concurenţă unii cu alţii pentru a progresa. Aceasta atitudine conduce la mult stres, iar unele persoane, in plus, trec si prin anumite evenimente traumatice cum ar fi violul sau hartuire la locul de muncă. Acest stres continuu poate duce la aparitia anorexiei.

•Personalitatea – persoanele care suferă de anorexie adesea nu se plac sau se urasc datorita aspectului lor fizic şi simt mereu că sunt grase si urate, si, prin urmare se simt inutile. Acest sentiment de multe ori stabileşte obiective de neatins pentru persoana respectiva din dorinta de a  deveni perfecta în orice fel.

• Genetica -Hormonii, genele si substantele chimice din creier provoca, uneori, anorexie.

Oamenii care se confruntă cu această condiţie devin obsedati de mâncare şi se angajeaza în acte exagerate pentru a preveni creşterea în greutate. Este foarte important să se înţeleaga că anorexia nu implică pierderea poftei de mâncare. Anorexicii refuza voit să mănânce în mod corespunzător, urmărindu-si în permanenţă scopul lor de a avea un corp suplu. Persoanele care suferă de anorexie ţin diete foarte stricte şi deseori practica exercitii fizice intr-un mod excesiv în încercarea de a deveni suple.

Problema principală a anorexicilor este că acestia nu sunt niciodată mulţumiţi de eforturile si rezultatele lor şi indiferent de cât de mult ar putea pierde in greutate, ei continuă să se complacă în comportamente alimentare auto-restrictive. În multe cazuri, persoanele afectate de anorexie dezvolta o percepţie alterată asupra trupurilor lor. Se plang mereu de aspectul lor fizic, referindu-se la ei înşişi ca a fiind grasi. Persoanele care suferă de anorexie încearcă adesea să-si suprime foamea luand pastile pentru slabit sau chiar încearcand să înlocuiască produsele alimentare cu bauturi energizante. Datorită dietei lor foarte limitate, precum şi aportului sarac de nutrienti, anorexicii adesea dezvolta boli grave. Multe persoane cu anorexie dezvolta în cele din urmă anemie, tulburări gastro-intestinale, sau osteoporoza (deteriorarea oaselor).

Anorexia are o incidenţă foarte mare în rândul adolescenţilor din întreaga lume. Statisticile indica faptul ca in Statele Unite anorexia afectează mai mult de 10 de milioane de oameni. Deşi poate aparea la ambele sexe, aceasta tulburare este foarte frecventa în randul persoanelor de sex feminin. Rezultatele cercetării indică faptul că mai mult de 90 % din persoanele diagnosticate cu anorexie sunt femei. Anorexia este comuna in cea mai mare parte la adolescenti si adulti tineri, si afectează rareori persoanele in stadii mai avansate de viaţă.

Anorexia afecteaza oamenii de pe mai multe niveluri şi există diverse semne care pot indica acest tip de tulburare. Semnele fizice de anorexie sunt: ​​pierderea in greutate pronunţată, slăbiciune corporala, oboseala si anemie. Problemele menstruale sunt indicatori clari de anorexie la persoanele de  sex feminin. Din punct de vedere comportamental, semnele de anorexie sunt: ​​dieta strictă, refuzul de a mânca în compania altora, exercitii excesive, utilizarea abuzivă de pastile pentru slabit şi diuretice, refuzul de interacţiune sociala. Aspectul emoţional al anorexiei poate implica depresia, stima de sine scazuta, percepţia incorectă a imaginii corpului şi schimbări bruşte în starea de spirit.

În timp, persoanele afectate de anorexie devin victime ale propriilor lor acţiuni. Desi ei nu pot realiza acest lucru, anorexicii se angajeaza efectiv intr-un comportament auto-distructiv. Este foarte important să se acorde atenţie oricăror semne care pot sugera prezenţa de anorexie în randul prietenilor sau membrilor familiei. Anorexia poate fi tratată, iar recuperarea poate fi completa în cazul în care personanele afectate primesc încurajare şi sprijin adecvat.

 

aritmie cardiacaFaptul că inimile femeilor sunt conectate diferit faţă de cele ale bărbaţilor nu ar trebui să vină ca o surpriză. Dezvoltarea fiecarei parti a corpului este determinată genetic şi modificata de hormonii sexuali. Faptul că ne dezvoltam  în mod similar ar trebui să surprindă cu adevărat. Acest lucru este valabil, de asemenea, si pentru sistemul electric al inimii la femei.

Inima functioneaza cu ajutorul unui sistem electric care poate fi măsurat la suprafaţă cu electrocardiograma (ECG). Aceasta detecteaza activitatea electrica a camerelor de sus a inimii, atriile.  Activitatea electrică pe care o vedem la suprafaţă este creata de o activitate secvenţiala, şi uneori simultana, a unui număr de canale în membranele musculare ale tesutului cardiac, pentru a permite anumitor ioni, cum ar fi de sodiu, calciu, potasiu, şi unor substanţe chimice, cum ar fi acetilcolina, şi ATP (o moleculă de energie) să treacă în sau în afara celulei. Structura acestor canale este determinată genetic, şi intr-o oarecare măsură, expresia lor genetica variază în funcţie de gen: masculin sau feminin.

De exemplu, la barbati, intervalul QT este întotdeauna mai mic decât este la femei. În cazul în care canalele sunt aceleaşi substanţe chimice, activitatea lor este modificata de factori legati de gen. Pe măsură ce copiii se dezvolta, disparitatea devine marcată la varsta pubertatii. Bolile genetice, prin urmare, cum ar fi intervalul QT prelungit congenital, devin mai marcate la femei cu timpul. Nu este neobişnuita detectarea unui sindrom QT prelungit congenital ca o cauza de moarte subita sincopă la femeile tinere, intr-o proportie mult mai mare decat la  bărbaţii tineri şi copiii de sex masculin.

Femeile, ca grup, prezintă un set interesant de probleme pentru un cardiolog specializat in tulburari de ritm cardiac. In cazul anumitor aritmii apar fluctuatii lunare, iar palpitaţiile sunt o importantă sursă de disconfort şi ingrijorare la pacienţii de sex feminin, şi există anumite riscuri referitoare la  tratamentele cardiace”standard” care trebuie să fie luate în considerare în diagnosticul şi tratamentul aritmiei la femei.

Alte motive de îngrijorare pentru femei includ

• Palpitaţiile: ce să faca şi când să isi faca griji

• Hipotensiunea arterială ortostatică: de ce sunt femeile mai predispuse decât bărbaţii?

• Riscurile congenitale şi dobândite pe termen lung in viaţa de zi cu zi

• Moartea subită la femei

• Terapia cu stimulator cardiac: cum se alege un tratament adecvat pentru pacientul respectiv.

Palpitaţiile (aritmiile cardiace)… Când să vă faceţi griji

Palpitatiile sunt un simptom comun în toate grupele de varsta, mai frecvent la femei decat la barbati. Unele dintre palpitatii nu sunt legate de un ritm cardiac anormal în sine, ci pot fi provocate de medicamente stimulante (cum ar fi produsele de pierdere în greutate sau decongestionantele), cafeina, frica sau stresul. În aceste cazuri, pulsul creşte datorită adrenaline şi se poate observa o schimbare în fiziologie.

Un ritm cardiac anormal si bataile de inima in plus pot provoca unele episoade de palpitaţii. Acestea includ batai premature atriale şi ventriculare, şi aritmii atriale şi ventriculare. Bataile atriale si ventriculare premature sunt de obicei urmate de o pauză, după care ritmul cardiac este mult mai puternic. Această bataie din urmă este responsabila pentru palpitaţii. Datorită pauzei, există un volum mai maire de batai  şi un nivel mai ridicat de catecolamine care rezultă în percepţia unei”batai”. În plus, multe batai premature ventriculare sunt disociate cu activitatea atriului inimii, ducand la regurgitare valvulară, şi simţirea unei pulsaţii în gât sau a unui indemn de a tusi. Apariţia de batai atriale sau ventriculare poate creşte pe durata perioadei premenstruale, sarcinii, menopauzei sau odata cu inaintarea in vârstă.

Problema majoră in ceea ce priveste palpitatiile, aritmiile cardiace este de a separa ritmurile benigne de ritmurile potenţial periculoase. Odată ce o situaţie benigna este identificata, asigurarea evitarii factorilor precipitanti, şi, ocazional, terapia cu beta-blocante sau blocanti ai canalelor de calciu este suficienta.

 

tratament hipertensiune arterialaHipertensiunea arterială este în continua creştere. Acest lucru este atribuit, în mare măsură, disponibilitatii pe scară largă de produse fast-food, reducerea consumului de alimente sănătoase şi creşterea numărului de persoane care au stil de viaţă inactiv.

Hipertensiunea arterială apare atunci când sângele exercită o presiune continuă, anormal de mare asupra sistemului circulator. O tensiunie arteriala nedetectata si netratata poate cauza grave probleme medicale, cum ar fi probleme cardiace grave, leziuni renale, accidente vasculare cerebrale si probleme cu ochii.

Tensiunea arterială este forţa cu care sângele apasa pe peretii arterelor atunci cand acesta este pompat de la inima in restul corpului. Inima este alcătuită din 4 camere: atriul stâng şi drept si ventriculul stâng şi drept. În timpul fiecărei bătăi cardiace inima se contracta. Pur şi simplu vorbind, inima pompeaza sange bogat in oxigen (“oxigenat”) din plămâni în atriul stâng. În cazul în care inima se contracta sangele este pompat in ventriculul stang. Ventriculul stang, apoi impinge sânge în sus în aorta, prin care oxigenul şi substantele nutritive vitale sunt transportate in restul corpului iar oxigenul din sange este apoi preluat de ţesuturi şi de organe şi înlocuit cu monoxid de carbon. Sangele “deoxigenat” este transportat în atriul drept, prin intermediul venelor. Acest sange este apoi trecut in plămâni pentru a primi oxigen.

Tensiunea arterială se inregistreaza sub forma a 2 numere, unul peste celălalt. Numărul de sus este cunoscut ca tensiune arteriala sistolica. Aceasta masoara presiunea din artere care apare atunci cand inima pompeaza sângele prin intermediul lor. Numărul de jos este cunoscut ca presiunea diastolică. Aceasta masoara presiunea din artere atunci când inima se relaxează.

Tensiunea arterială este declarata a fi “normală” atunci când tensiunea arteriala sistolica este în jurul valorii de 120 de milimetri de mercur (mmHg) şi presiunea diastolica este în jurul valorii de 80 mmHg. Hipertensiunea arteriale este, în general, definita ca o tensiune arterială sistolică de peste 140 mmHg si o presiune diastolica mai mare de 90mmHg.

După cum s-a menţionat mai sus, dacă tensiunea arteriala nu este netratata, aceasta poate provoca o serie de probleme medicale. Prin urmare, este foarte important sa se conştientizeze factorii de risc. Acestia includ: un regim alimentar cu o cantitate prea mare de sare (mai mult de 1 lingurita de sare pe zi), supraponderalitatea, consumul de prea mult alcool, lipsa de exercitii fizice, o dieta din care lipsesc fructele şi legumele proaspete.

Hipertensiunea arterială este periculoasă şi, adesea, nu produce niciun simptom. Aceasta contribuie la atacuri de cord, accident vascular cerebral, insuficienţă renală, insuficienţă cardiacă, disfuncţie erectilă şi ateroscleroză. Poate provoca, de asemenea orbire. Riscul de boli de inima si accident vascular cerebral se dubleaza pentru fiecare crestere cu 20 mm Hg a tensiunii arteriale sistolice sau pentru fiecare crestere cu 10 mm Hg a tensiunii arteriale diastolice.  Cu cat tensiunea arteriala este mai mare, cu atat mai mare este riscul de apariţie a complicaţiilor. Acest lucru a fost confirmat în mod repetat in studiul Framingham, care a fost început în 1948 şi a monitorizat mai multe mii de persoane cu hipertensiune arteriala si evenimente cardiovasculare. Datele recente sugerează că riscul de complicaţii cardiovasculare sunt chiar crescute la persoanele cu prehipertensiune arteriala. Cercetarile indică faptul că aproximativ 23 de milioane de adulti din SUA cu niveluri înalte – normale ale tensiunii arteriale (o presiunea sistolică de 130-139 mmHg şi / sau o presiune diastolica de 85-89 mmHg) au de 1.5 – 2.5 ori mai multe sanse de a avea un eveniment cardiovascular sau de a muri în termen de 10 ani, comparativ cu cei cu tensiune arterială optimă (o presiunea sistolica mai mica de 120 mmHg şi o presiunediastolica de mai puţin de 80 mmHg).

Atunci când o persoană este diagnosticată cu tensiune arteriala crescuta, este de multe ori complicat sa se stabileasca cauza exacta a bolii. Cu toate acestea, există o serie de factori care contribuie si care poate duce în mod special la această condiţie:

1) Unul dintre factorii care pot juca un rol important în dezvoltarea hipertensiunii arteriale este excesul de greutate. Este esenţiala mentinerea unui nivel de greutate corespunzator indicelui de masa corporala.

2) Al doilea factor care poate juca un rol important in dezvoltarea hipertensiunii arteriale este inactivitatea. Persoanele care nu reuşesc să participe la cel puţin trei-patru ore de exercitii fizice pe o bază săptămânală sunt susceptibile de a niveluri mai mari ale tensiunii arteriale decat cele care fac exerciţii fizice în mod regulat.

3) Hipertensiunea arterială poate fi experimentata în cazul în care un individ consumă un nivel ridicat de alcool în mod regulat, sau fumeaza. Ambele aceste alegeri in stilul de viata pot fi extrem de dăunătoare sănătăţii.

4) Persoanele care consuma o cantitate mare de sare în mod regulat experimenteaza deseori o tensiune  arteriala crescuta.

5) Genetica joaca un rol important atunci când vine vorba de sănătate cardiovasculara si tensiunea arteriala. Cei care provin dintr-o familie care are o istorie de probleme ce tin de tensiunea arteriala sunt susceptibile de a experimenta aceleaşi tipuri de probleme. Acest lucru este adesea menţionat ca “predispozitie genetica”.

6) Cei care nu consuma alimente bogate in calciu pot experimenta o hipertensiune arteriala. De asemenea, este esenţial să se consume alimente care contin un nivel ridicat de potasiu. O scădere în oricare dintre cele două componente poate creşte în mod drastic tensiunea arteriala.

 

giardioza la copiiPrevalenţa virusului intestinalis giardia la copiii din centrele de îngrijire de zi este mai mare decat la copiii de aceeasi varsta care nu sunt ingrijiti in astfel de centre. Este unul dinte parazitii cel mai frecvent diagnosticati si mai importanti din punct de vedere al raspandirii.Giardia este un parazit protozoar care trăieşte în intestinul oamenilor si animalelor infectate (în special castorii şi animalele domestice precum pisicile şi câinii). Se găseşte în mediul pe diferite suprafeţe (poate supravietui pentru perioade lungi de timp), in apă şi alimente contaminate cu materiile fecale umane sau animale infectate. Copiii sunt infectaţi mult mai frecvent decât adulţii.

Cele mai multe cazuri de giardia, până la 50%, sunt asimptomatice. Simptomele de giardia încep de obicei la aproximativ o săptămână după infectare. Simptomele pot fi împărţite între infecţii uşoare, acute şi cronice. Infectia usoara se manifesta de obicei prin  diaree moderată urmată de recuperare spontană în 6 săptămâni. Infecţia acută este caracterizat printr-un debut brusc si exploziv de diaree urat mirositoare, apoasă, fără sânge sau puroi, gaze intestinale, crampe abdominale, greaţă, oboseală excesivă, balonare şi frisoane. Daca este lasata netratata, aceasta poate dura săptămâni sau luni. Infecţia cronică este deseori caracterizată prin steatoree, scaune grase si spumoase care plutesc. Acest lucru se datorează malabsorbţiei grăsimilor.

Diagnosticul de Giardia este facut in mod traditional printr-un examen microscopic al scaunelor pentru a identifica parazitul. Datorită modului în care giardia se manifesta, sunt necesare 3 scaune negative pentru a exclude parazitoza. Există, de asemenea, si alte teste pentru detectarea antigenilor în scaun sau tehnici speciale imunofluorescente, care sunt, în general, mult mai sensibile decât examinarea microscopica.

Mai multe medicamente pe bază de prescripţie medicala sunt disponibile pentru a trata giardioza, inclusiv metronidazolul, tinidazolul si furazolidonul. În cazul în care copilul nu manifesta niciun simptom, probabil nu este necesar un tratament, insa există şi excepţii, de aceea este indicat sa se consulte medicul.

Ce măsuri de prevenire ar trebui să luam? Centrele pentru Controlul si Prevenirea Bolilor recomanda urmatoarele:

Bune practici de igienă.

1. Spălaţi-vă bine mâinile cu apă şi săpun.

a. Dupa folosirea toaletei şi înainte de folosirea mainelor pentru orice activitate sau pentru consumul de alimente, în special în timpul diareei.

b. După schimbarea unui scutec sau asistarea la toaleta, chiar dacă purtati mănuşi.

c. După ce atingeti ceva care ar putea fi contaminat (cum ar fi un coş de gunoi, o cârpă de curăţare, o instalatie de scurgere, sau sol).

d. După intrarea in contact cu  animalele sau jucăriile lor, lesele, sau materiile fecale.

2. Asistarea sau supravegherea vizuala a copiilor mici şi a altor persoane pe care le aveti in grija in pentru spălarea corespunzatoare a mâinilor.

3. Protejati-i  pe ceilalti prin faptul ca nu mergeti la inot dacă aveţi diaree şi timp de 1 săptămână după ce se opreşte diareea. Acest lucru este esenţial pentru copii în scutece.

4. Faceti dus cu apă şi săpun înainte de a intra  in ape de agrement. Spălaţi-vă bine copiii, în special fundurile lor, cu apă şi săpun după ce folosesc toaleta sau cand le chimbati scutecele şi înainte de a intra în apă.

5. Evitati infestarea cu giardia si alti microbi din piscine, lacuri, râuri, oceane, etc prin efectuarea următorilor paşi:

Evitaţi apa care ar putea fi contaminata.

1. Nu beti apa netratata din fântâni, lacuri, râuri, izvoare, iazuri, şi alte fluxuri.

2. Nu consumati apa netratata sau gheaţă din apă netratată la nivel comunitar în timpul focarelor de boli cauzate de apă potabilă contaminată.

3. Nu înghiţi apă de agrement.

Evitaţi produsele alimentare care ar putea fi contaminate.

1. Folosiţi apă în condiţii de siguranţă, necontaminată pentru a spala toate produsele alimentare care urmează să fie consumate crude.

2. Spalati şi / sau se curatati coaja legumelor crude şi fructelor înainte de a le mânca.

3. Evitati consumul de alimente nepreparate atunci când călătoriti în ţările cu sisteme minime de canalizare si tratare a apei.

 

Artrita a fost întotdeauna gandita în mod eronat ca o condiţie care afectează persoanele în vârstă. Din păcate, aceasta afectiune afectează si copiii. Artrita reumatoidă juvenilă cel mai frecvent afecteaza copiii. Deşi este, în general, blanda, poate provoca aproape orice probleme, iar în cazuri severe aceasta provoacă daune la nivelul articulaţiilor şi ţesuturilor. Artrită reumatoidă juvenilă cauzeaza inflamatia, rigidizarea si indoirea articulatiilor, leziuni ale articulaţiilor şi modificari în creştere. Ca şi în cazul spondilitei anchilozante, copiii care suferă de artrită reumatoidă juvenilăsuferă de rigiditate a articulaţiilor dimineaţa la trezirea, sau după o perioadă prelungită de repaus.

Artrita reumatoidă juvenilă afectează copii diferiti în moduri diferite; nu toţi copiii pot experimenta toate aceste simptome. Chiar şi gradul de severitate a unui anumit simptom poate varia de la copii la copii. Chiar şi în cazul aceluiaşi copil, simptomele pot varia de la o zi la alta.

Artrită reumatoidă juvenilă – Tipuri

Poliartrita reumatoidă juvenilă nu poate fi diagnosticata print-un singur test. O serie de teste pot fi necesare pentru a diagnostica această formă de artrită şi numai după prezenţa constantă a simptomelor pe o perioada de cel puţin 6 săptămâni, pentru a exclude alte afecţiuni medicale posibile.

Există trei tipuri majore de artrită reumatoidă juvenilă, care, de obicei, dureaza 6 luni pentru a fi determinate. Aceste trei tipuri sunt:

• Artrita reumatoida juvenila pauciarticulara

• Artrită reumatoidă juvenilă poliarticulara

• Artrită reumatoidă juvenilă cu debut sistemic

Artrita reumatoida juvenila pauciarticulara afectează doar cateva articulatii, patru sau mai puţine. Jumatate din copiii cu poliartrită reumatoidă juvenilă au acest tip de artrita, şi, de obicei articulatiile de la genunchi, glezne, şi coatele sunt afectate. Articulaţiile  încheieturilor, coloanei vertebrale şi degetului de la picior sunt rareori, sau deloc, afectate. Aceasta forma de artrita afectează în mod normal  articulaţiile pe de o parte a corpului, şi nu de pe ambele părţi.

Un tip special de artrita pauciarticulara afectează fetele mai mici de şapte ani, şi în 33 % din cazuri inflameaza ochi. Celălalt tip afectează baietii de opt ani si mai in varsta, si afecteaza articulatiile sacroiliace, gleznele, soldurile si genunchi, printre altele. Acest tip de artrita poate provoca roseata şi durere în ochi.

Artrită reumatoidă juvenilă poliarticulara afectează cinci articulaţii sau mai multe. Aceast tip de artrita afectează mai multe fetele decât băieţii, şi în special la varsta adolescenţei. Afectează în mod normal, articulatiile mainilor si degetelor, dar poate afecta, de asemenea, si articulatiile de la nivelul gâtului, maxilarului, soldurilor, genunchilor şi gleznelor. În cazul în care afectează coloana vertebrală, poate fi dificil pentru copil ca să-si întoarcă capul din cauza rigiditatii de la nivelul gatului.

Artrită reumatoidă juvenilă cu debut sistemic este cel mai putin comuna, dar afectează atât băieţii cat şi fete deopotrivă. Aceasta forma de artita este asociata cu inflamarea organelor interne. Simptomele pot include febră zilnica de 39.4 grade sau  mai mare, care durează săptămâni sau luni. Inflamaţia şi durerile articulare pot sau nu pot însoţi initial febra, insa poate aparea cateva luni mai târziu.

Cauzele recunoscute de poliartrita reumatoida

Există momente când sistemul nostru imunitar începe să lucreze într-un mod care afectează negativ corpul nostru. Motivele din spatele acestui mecanism rămân în mare parte necunoscute, în ciuda amplelor cercetari. Cauzele artritei reumatoida sunt chiar şi astăzi necunoscute cu exactitate. Cu toate acestea, medicii specialişti care lucrează în acest domeniu au fost capabili să identifice o serie de factori care pot fi asociati cu artrita reumatoida.

Vârsta mijlocie este de multe ori perioada când simptomele încep să apara, dar asta nu inseamna ca oamenii mai tineri nu se confrunta cu aceasta afectiune. Poliartrita reumatoida afecteaza mai mult femeile decât bărbaţii, si produce prejudicii mai mari la femeile in varsta.

În timp ce factorii genetici (ereditari) sunt considerati a fi o cauza primara de artrita reumatoida, există încă o neclaritate in ceea ce priveste declanşarea starii, care se considera a fi cauzata de factorii de mediu. Există o singură genă asociată cu dezvoltarea artritei reumatoide, insa aceasta devine dominanta numai in cazul în care alţi factori secundari intervin.

Factorii de mediu pot fi atât de multi şi variati incat motivul exact responsabil pentru declansarea acestei consitii nu este inca stabilit, insa  cercetarea se orienteaza catre unele bacterii şi virusuri. Artrita reumatodoida  nu poate fi clasificată ca o boală, şi nu este contagioasa. Unele dintre cauzele artritei reumatoide sunt legate de hormonii secretati in timpul sarcinii, precum şi in perioada în care mamele alăpteaza. Utilizarea de contrapcetive hormonale afectează, de asemenea, posibilitatea de a  artrita reumatoida.

 

Atunci cand lecturăm despre efectele sarcinii asupra organismului, respiratia urat mirositoare nu este de multe ori în listă, cu toate acestea multe femei însărcinate se plâng de faptul ca se confrunta cu  halitoza sau cu un gust metalic neplăcut si persistent în gură. Respiratia urat mirositoare în timpul sarcinii poate fi rezultatul unor modificari hormonale sau deteriorarii sănătăţii dentare.

Respiratia urat mirositoare brusca este intotdeauna un semn ca ceva s-a schimbat şi ar trebui să determine o auto-evaluare a modificărilor recente în stilul de viaţă, dieta sau sănătate. Dacă sunteţi gravidă şi dezvoltati brusc o respiratia urat mirositoare, sarcina poate fi o cauza indirectă; cu toate acestea, ar putea fi, de asemenea, un semn de probleme de sănătate sau debutul unei boli gingivale.

Deşi nu toate femeile se confrunta cu halitoza in timpul sarcinii, aceasta neplacere este destul de comuna. Care sunt cauzele halitozei la femeile gravide şi de ce acestea sunt mai predispuse la această condiţie atunci când sunt însărcinate?

Cauzele halitozei la femeile gravide

Există o serie de lucruri care pot conduce la halena mai des in cazul femeilor gravide , decat in mod normal. În primul rând, acestea pot pur si simplu sa fi mancat anumite alimente care sa cauzeze o respiratie urat mirositoare. Din moment ce o femeie gravidă nu poate folosi toate produsele pentru igiena orala deoarece conţin substanţe chimice care ar putea afecta copilul, aceste mirosuri alimentare persistente pot fi mai greu de indepartat decât în ​​mod normal.

Anumite modificari în organism pot duce, de asemenea, la o respiratie urat mirositoare din cauza unor schimbări hormonale semnificative care au loc. O femeie insarcinata nu poate sa obtina intotdeauna o catitate suficienta de calciu pentru sanatatea dintilor ei, deoarece acest mineral este consumat si de catre copil, aceasta devenind sensibila la carii si boli gingivale.

Este bine cunoscut faptul ca femeile gravide au o nevoie crescuta de calciu si sunt la un risc mai mare de carii dentare în cazul în care aceste nevoi de calciu nu sunt îndeplinite. Atunci când dieta este deficitara in calciu, mineralul este luat din dinti pentru a asigura dezvoltarea copilului. Cariile si bolile gingivale merg adesea mana in mana – atunci când acest proces începe în cavitatea bucală, poate contribui la o respiratie urat mirositoare brusca. Femeile gravide ar trebui să fie întotdeauna sub îngrijirea unui medic şi sa efectueze controale dentare regulate pentru a depista problemele mai devreme. Tratarea problemelor legate de o respiraţie urat mirositoare in timpul  sarcinii este problematica din cauza dificultăţii in administrarea de medicamente sau in efectuarea de proceduri medicale în acest moment delicat.

Halitoza poate fi, de asemenea, un semn de debut al anumitor tipuri de boli care trebuie să fie tratate. Indiferent de cauzele halenei la femeile gravide, există anumite lucruri care ar trebui să se facă.

Ce trebuie să faceţi dacă sunteţi gravidă şi aveti halena

Dacă experimentati halena mai des decât în ​​mod normal, primul lucru pe care ar trebui să il faceţi este să cereti sfatul medicului generalist şi al dentistului. Daca respiratia proasta este cauzata de dezvoltarea unei boli, aceasta va trebui diagnosticata şi tratata de catre medic.

În cazul în care o condiţie medicală nu este ceea ce cauzeaza halena, atunci medicul dentist ar putea fi în măsură să vă dea răspunsuri si sfaturi pentru ingrijirea dintilor si gingiilor si, probabil, sa va ofere asistenţă în găsirea unor modalităţi de a elima mirosul neplacut.

Tratament pentru halena la femeile gravide

Dacă halena este cauzata de o condiţie medicală sau stomatologica, medicii vor fi in masura sa va sfatuiasca si sa va spuna care e cel mai bun mod de a combate această condiţie, si de a avea in acelasi timp grija si de sanatatea ta si a copilului tau. Chiar daca multe dintre  condiţiile dentare nu pot fi tratate ca in mod normal, datorita sarcinii, există totusi  metode pe care medicul dentist le poate recomanda pentru a ajuta la impiedicarea agravarii conditiei.

Tratamentul pentru această condiţie va depinde de factorii care cauzeaza halitoza, în primul rând. Este posibil sa fie nevoie să luaţi suplimente de calciu pentru a furniza organismului cantitatea de calciu de care are nevoie. Uneori, medicul dumneavoastră vă va recomanda o schimbare a dietei daca aceasta are de-a  face cu o problemă medicală, iar acest lucru poate ajuta la eliminarea respiratiei urat mirositoare.

 

tratament naturist parkinsonBoala Parkinson afectează milioane de oameni în întreaga lume zi de zi. Aceasta conditie nu ii afectează numai pe cei care sunt de fapt diagnosticaţi cu ea, ci, de asemenea, familia şi prietenii lor. Este important să se înţeleagă simptomele bolii Parkinson şi modul în care acestea afectează viaţa de zi cu zi a persoanelor care traiesc cu aceasta boala.

1 – Pentru a înţelege boala Parkinson, întâi trebuie să aveţi cel puţin o înţelegere minimă a ceea ce boala este şi face pentru corpul uman. Parkinson este o boala cronica care are loc atunci când neuronii sau celulele creierului incep sa se deterioreze. Acest lucru duce la o cantitate insuficientă de dopamină care urmează să fie produsă. Dopamina controleaza activitatea musculara. Rezultatul consta in simptomele bolii Parkinson, cum ar fi dificultăţi la mers, probleme de coordonare şi de agitare incontrolabila.

2 – În general, Parkinson afectează o jumătate a corpului iniţial. Condiţia poate călători apoi în partea opusă a corpului. Atunci când se întâmplă acest lucru, pacientul  în esenţă nu mai are niciun control muscular voluntar. Rezultatul consta in rigiditatea muschilor, echilibru şi coordonare precare, împreună cu posibilitatea de tremor.

3 – Problemele musculare care sunt asociate cu simptomele bolii Parkinson pot afecta fata, precum si muschii mai mari ai corpului. Deoarece aceasta boala progreseaza, se poate observa că pacientul cu Parkinson nu este în măsură să mai arate aceleasi semne expresive de emoţie. Acest lucru se datorează faptului că muşchii feţei nu sunt la fel de usor de controlat. Aceasta lipsa de coordonare musculara va duce la imposibiliatea de a zâmbi, înghiţi sau vorbi corespunzator.

4 – Alte sarcini care pot părea banale şi obişnuite dintr-o data devin foarte dificile. Simptomele bolii Parkinson includ, de asemenea, pierderea de abilitati motorii fine. Scrisul, spalatul pe dinti si inchiderea nasturilor la o cămaşă devin aproape imposibile deoarece degetele incep sa-si piarda flexibilitatea şi controlul.

5 – Mersul pe jos este, desigur, un alt factor din viaţa de zi cu zi, care poate, şi de obicei este, întrerupt cu debutul bolii Parkinson. Din cauza lipsei de control muscular, picioarele pot fi coordonate necorespunzator în timpul efectuarii pasilor. Capacitatea de a intra pe o uşă îngustă sau un hol scade, pierderea de echilibru devenind o problema.

6 – Este important de menţionat faptul că în timp ce aceste simptome bolii Parkinson sunt comune, nu fiecare pacient le va experimenta pe toate. În timp ce unii pacienţi pot avea doar o problemă de echilibru ocazional, altele vor experimenta simptome abia vizibile, sau absolut debilitante.

7 – Dacă aveti grija de cineva care are această problemă şi se confruntă cu simptomele bolii Parkinson, este important să-i însoţiti cand merg la medicul. Puneţi întrebări si citiţi despre această condiţie. Cel mai bun lucru pe care il puteţi face pentru un astfel de pacient, este de a va informa cat mai mult despre boala pentru a fi constient de ceea ce acesta ar putea întâmpina.

Simptome non-motorii ale bolii Parkinson desemnate de către Fundaţia Naţională Parkinson:

1. pierderea simtului mirosului

2. somn dezordonat caracterizat prin trezirea timpurie

3. constipaţie

4. voce moale sau cu o intensitate scăzută

5. ameţeli sau leşin

6. tulburări psihiatrice noi, de obicei, depresie şi / sau anxietate – de multe ori apar înaintea simptomelor motorii

7. oboseala si somnolenta excesiva in timpul zilei, care nu sunt provocate de medicaţie

8. urinare excesiva datorita unei vezici urinare hiperactive

9. disfuncţie sexuală văzuta ca disfunctie erectila şi / sau dificultăţi in orgasm

10. Tulburari de comportament în timpul somnului

Multe dintre aceste simptome pot să apară încă cu mulţi ani înainte de orice simptome motorii, cum ar fi tremorul, rigiditatea, mişcările lente (bradikinezie), şi pierderea echilibrului. Astfel, este important ca medicii care consulta pacienţi  sa ia în considerare boala Parkinson atunci cand câteva dintre aceste semne de avertizare încep să apară, chiar dacă nu sunt vazute anomalii tipice precum tremorul.

Detalii interesante ale creierului in boala Parkinson

Dacă ne uitam la zonele creierului afectate de boala Parkinson sub un microscop, vom vedea o formatie foarte caracteristica si anormala numita corp Lewy. Deşi natura reală şi cauza acestor unităţi anormale de celule ale creierului nu este cunoscută, se pare că într-un fel epuizarea de dopamina chimica la nivelul creierului ar putea fi cauza. Celulele afectate esueaza şi în cele din urmă mor. Acesti corpi Lewy pot fi găsiti în regiuni ale creierului afectate de boala Alzheimer, de asemenea. Ei constau în principal dintr-o proteina anormala numita alfa-synucleina. Cercetatorii cauta in prezent vaccinuri care ar putea stimula sistemul imunitar pentru a scăpa de alfa-synucleina din creier. În laborator, când alfa-synucleina este eliminata, celulele care au fost destinate sa moara altfel, vor supravieţui.

În boala Parkinson, la debut, corpii Lewy pot fi găsiti în regiunea olfactiva din creier care proceseaza simţul mirosului. Ei pot fi, de asemenea, găsiti într-o zonă a creierului care controleaza funcţia autonoma a tractului gastrointestinal(constipatie), şi care controlează, de asemenea, un nerv vegetativ foarte important numit nervul vag care influenteaza caseta de voce sau laringele (voce moale sau voce scăzută), precum şi întregul sistem cardiovascular (ameţeli şi leşin).

Acesti corpi ii putem găsi, de asemenea, într-o zonă din creier care controlează vigilenţa şi somnul numita formarea reticulara, şi şi într-o zonă care alimentează creierul cu o substanta chimica numita serotonina. Creierul deprimat şi neliniştit are un nivel scăzut de serotonina.