comotie cerebralaTraumele de la nivelul capului şi rezultatul lor, leziunile cerebrale, sunt una dintre principalele cauze de deces si invaliditate in lumea industrializata. În Statele Unite, mai mult de 50.000 de oameni mor în fiecare an, ca urmare a prejudiciilor traumatice ale creierului. În plus, se estimează că un prejudiciu la nivelul capului apare la fiecare sapte secunde, si camere de urgenta treaza in jur de 1 milion de oameni cu leziuni cerebrale in fiecare an. În prezent, circa 5,3 milioane de americani, un procent puţin mai mare de 2% din populatia Statelor Unite, trăiesc cu handicap rezultat din astfel de leziuni.

Leziunile cerebrale traumatice pot  aparea la orice varsta, dar incidenta maxima este în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani. Barbatii sunt afectati de trei-patru ori mai des decat femeile. Accidentele de motor si autovehicule sunt cauza principala, reprezentand aproximativ 50 % din toate cazurile. Cazaturile produc leziuni cerebrale la persoanele mai în vârstă de 60 de ani şi mai mici de 5 ani. Alte cauze includ atacurile violente şi abuzul de arme de foc. S-a estimat că, după o leziune a creierului, riscul de rănire a doua oara este de trei ori mai mare, şi că, riscul unei a treia leziuni este de opt ori mai mare.

Există numeroase simptome ale traumelor cerebrale, care variaza in severitate de la caz la caz. Leziunile minore vor determina simptome mai usoare, în timp ce leziunile grave vor determina o dereglare majoră a funcţiei. Cel mai frecvent simptom de leziuni cerebrale după o trauma la nivelul capului este tulburarea de constiinta; unii oameni rămân treji, iar altii sunt confuzi, dezorientati, sau inconştienti. Durerile de cap, greaţa si vărsăturile sunt alte simptome comune.

Orice persoana care suferă un prejudiciu la nivelul capului ar trebui să fie examinata de un medic. Simptomele traumelor cerebrale pot fi subtile la început, aparent sa nu aiba legătură cu capul, şi nu imediat vizibile. O persoană care a suferit un traumatism cranian grav, nu ar trebui să fie manipulata sau mutata de către persoane care nu sunt pregătite să facă acest lucru, deoarece vatamarea se poate agrava.

Diagnosticarea traumelor cerebrale, comotiei cerebrale

Primii lucru pe care il fac medicii atunci când evaluează un traumatism cranian este sa stabileasca dacă persoana este în pericol iminent de moarte. După ce funcţiile vitale ale persoanei sunt stabilizate, medicii efectueaza o examinare individuala dintr punct de vedere neurologic:

• nivelul de conştiinţă

• funcţia nervilor cranieni (prin răspunsuri pupilare la lumina, miscarile ochilor şi simetria facială)

• functia motorie (puterea, simetria şi orice anomalie a mişcărilor)

• Rata si modelul de respiraţie (legat de funcţia trunchiului cerebral)

• Reflexele tendinoase profunde

• Funcţia senzoriala

• Semne externe de traumatism, fractura, deformare, şi echimoze la nivelul capului si gatului

Fiecare dintre aceste părţi ale examenului fizic vor da medicului indicii cu privire la amploarea şi locaţia oricarui prejudiciu la nivelul creierului.

Medicul, de asemenea, trebuie să fie informat despre comportamentul persoanei înainte, în timpul, şi după prejudiciului. Toate aceste aspecte dau indicii despre ceea ce s-ar fi întâmplat şi cum care este cea mai buna metoda de abordare si tratament. Membrii familiei sau persoanele care au asistat la accident, de obicei, pot furniza informaţii utile. Acestia pot ajuta personalul medical sa-i ofere pacientului cea mai buna ingrijire posibila tinand cont de anumite simptome:

• somnolenţă neobişnuită sau dificultate la trezire

• confuzie mentala

• convulsii

• vărsături, care continuă sau se agravează

• nelinişte sau agitaţie care continuă sau se agravează

• torticolis

• dimensiuni inegale ale pupilelor sau mişcări specifice ale ochilor

• incapacitatea de a misca bratele si picioarele pe fiecare parte

• drenaj normal sau de sânge din urechi sau nas

• vânătăi în jurul ochilor sau in spatele urechilor

• dificultăţi de respiraţie

Medicii pot folosi o varietate de teste radiologice pentru a evalua o persoana cu traumatism cranian. CT este o tomografie computerizata care oferă mai multe informaţii, şi este excelentă pentru diagnosticarea fracturilor craniene, sangerarilor sau alte leziuni importante în creier. CT, de asemenea, ii ajuta pe medici sa monitorizeze  persoanele cu traume la nivelul capului in perioade de recuperare. Imagistica prin rezonanta magnetica (IRM) are in prezent o implicare redusă în diagnosticarea şi tratarea unei situaţii de urgenţă, dar odată ce starea unei persoane este stabilă un RMN poate oferi informaţii utile pe care un CT nu poate, cum ar fi o dovadă de deteriorare a materiei albe.

Diferite tipuri de leziuni necesita tratamente speciale. Chirurgia este necesara pentru a elimina sângele sau materialele străine, sau pentru a reconstrui părţi ale craniului. Foarte adesea traumele cerebrale cauzeaza inflamarea tesutului. În aceste cazuri, un neurochirurg poate reduce presiunea din interiorul craniului prin plasarea unei drenaj ventricular care elimină lichidul cefalorahidian. În cazul în care umflarea este masiva se poate elimina o parte a craniului, astfel încât creierul sa aiba spaţiu să se extindă, iar dupa ce umflatura se reduce in mod semnificat se efectueaza un reimplant. Adesea, în timpul acestor proceduri, chirurgul introduce o supapă de presiune mica in interiorul craniului, pentru a măsura presiunea in fiecare moment.

Gestionarea nechirurgicala a traumelor cerebrale presupune o monitorizare atentă, de multe ori într-o unitate de terapie intensivă, pentru a preveni agravarea prejudiciului. Medicii vor efectua in continuare examene neurologice pentru a evalua dacă starea pacientului s-a îmbunătăţit sau agravat. Nu exista niciun “medicament minune”, pentru a preveni leziunile nervilor sau a imbunatati functia creierului imediat după traumă, insa exista medicamente care pot modifica presiunea sangelui, pentru a optimiza livrarea de oxigen la tesutul cerebral, şi pentru a preveni umflarea creierului în continuare.