10 solutii de a scapa de stres

On March 29, 2012, in Boli, Remedii Naturiste, by admin
0

Uneori poate parea ca nu e nimic de facut cu privire la nivelul de stres. Atunci când operează logic, creierul spune lucruri cum ar fi: “Facturile nu se mai opresc sa apara, nu va exista niciodată mai multe ore pe zi pentru a face fata tuturor sarcinilor, responsabilităţile familiale si de la locul de munca trebuie să fie indeplinite neparat sau ne asteapta momente grele”…. Cei mai multi dintre noi devenim astfel aclimatizati la stresul din viaţa noastră de zi cu zi, care devine ca o a doua natura. Care sunt factori care ne cauzeaza sentimetul de stres ? Răspunsul este unul foarte simplu – « gândurile pe care le gândim ». Atunci cand experimentam momente de stres gândurile noastre sunt aliniate cu posibile consecinţe (în alte cuvinte, lipsa de ceea ce ne dorim să se intample), în loc de rezultatul pe care il dorim.

Răspunsul la stres ne inunda organismul cu substanţe chimice care se produc in situatiile de “lupta sau fugi.” Problema este că trăim într-o realitate fizica în care ne vom crea propria noastra realitatea in functie de gânduri pe care le avem in mod constant. Iar emoţiile pe care le simtim (cum ar fi stresul) sunt o indicaţie a tipurilor de experienţe pe care noi înşine ni le cream in vietile noastre.

Iata 10 moduri care ne pot ajuta să scapam de stres

1. Identificarea surselor reale de stres, precum şi a strategiilor nesanatoase de adaptare pe care le utilizam pentru a evita stresul. Atentie asupra obiceiurilor, atitudinii si scuzelor pe care adesea le adoptam!

Unele strategii de adaptare, care reduc temporar stresul, dar produc mai multe pagube pe termen lung, pot fi:

• Fumatul

• Consumul de alcool

• Supra-alimentarea sau sub-alimetarea

• Încercarea de a evita factorii de stres prin petrecerea timpului in fata televizorului sau a calculatorului

• Retragerea fata de prieteni, familie şi activităţi

• Utilizarea de pastile sau de droguri pentru a ne relaxa

• Refugiul prim prea mult somn

• Completarea fiecarui minut al zilei cu lucruri de facut, astfel încât să evitam problemele cu care ne confruntăm

• Descarcarea tensiunii provocata de stres asupra altora (lovire, izbucniri de furie, violenţă fizică)

2. Schimbarea modului în care gândim. Modul in care gandim  are un efect profund asupra bunastarii noatre emotionale si fizice. De fiecare dată când gandim negativ despre noi sau despre viata, corpul nostru reactioneaza ca si cum s-ar afla intr-o situaţie de tensiune maxima. Dacă avem ganduri pozitive despre noi si viata noastra, atunci corpul va reactiona prin eliberarea de substante chimice care ne fac sa ne simtim bine. Este important sa incercam sa eliminam anumite cuvinte, cum ar fi “mereu,” niciodată “, “ar trebui” şi “trebuie” din vocabularul nostru. Aceste afirmaţii definitive conduc la gânduri  care pot crea stres.

3. Sa ne gandim la ceea ce ne face fericiti. Mulţi dintre noi am pierdut contactul cu ceea ce ne face fericiti deoarece riscul de a pune valoare pe ceea ce ne face intr-adevar fericiti se suprapune cu riscul de a nu fi iubiti pentru ceea ce suntem noi cu adevarat. Găsirea ideii personale de fericire (care este foarte individuala) este o componentă extrem de importantă pentru reducerea stresului, deoarece bucuria, implinirea si  fericirea sunt stari total lipsite de stres.

4. Sa ne asiguram ca sănătatea fizică este o prioritate. Corpul este un instrument incredibil de reflectorizant. Atunci când mintea reflecteaza ganduri negative si stres, aceste sentimente sunt reflectate în organism. Dar este, de asemenea, adevărat că, atunci când organismul este păstrat într-o stare de negativitate si de stres, stresul şi negativitatea se reflectă în minte. Deci, este foarte important sa reusim sa detinem controlul  sănătatii noastre fizice.

5. Sa mancam sanatos si echilibrat. Adesea se spune ca suntem ceea ce măncam. O dieta hranitoare poate contracara impactul stresului, prin consolidarea sistemului imunitar şi scăderea tensiunii arteriale. S-a dovedit ca unele alimente (cum ar fi piureul de cartofi) pot  creste nivelul de serotonina, o substanta chimica din creier cu efect calmant. Alte alimente pot reduce nivelul de cortizol si adrenalina (hormoni de stres care pun presiune asupra organismului).

6. Sa ne acordam suficient timp pentru odihnă şi somn. Privarea de somn este cronică în cultura noastră. Privarea de somn este una dintre principalele cauze agravante de stres. Lipsa de somn creste nivelul de cortizol, un hormon de stres. Privarea de somn afecteaza, de asemenea, sistemul imunitar (prin diminuarea anumitor celule necesare pentru a distruge virusii si celulele canceroase), promovează creşterea nivelului de grăsimi în loc de muşchi şi accelerează procesul de îmbătrânire. Corpul nostru are nevoie de timp pentru a se recupera in urma evenimentelor stresante. Somnul adecvat este ca un combustibil pentru  minte si corp. Senzatia de oboseala va accentua starea de stres, deoarece aceasta poate provoca o gandire iraţionala. Când suntem obositi, suntem mai puţin rabdatori şi uşor de agitat, reactii care pot creste nivelul de stres.

7. Sa ne exprimam emotiile si sentimentele. Trăim într-o societate care nu înţelege valoarea şi rolul emotiilor si sentimentelor. Trăim într-o societate care tinde să promoveze, de asemenea, reprimarea în loc de exprimare. Dar trebuie sa tinem cont de faptul ca emoţiile neexprimate ne afectează viaţa. Emoţiile sunt tranzitorii si de aceea este foarte important sa invatam sa le identificam si sa le gestionam. Acestea vor disparea mult mai usor daca sunt exprimate. Singurul tip de emoţie care persistă este emotia reprimată.

8. Sa nu ne complicam viata si sa învatam cum să spunem  « nu ». Simplitatea este deosebit de greu de atins în acest secol in care cu totii ne aflam într-un ritm rapid. Avansam prin viata atat de repede  şi devenim atat de ocupati cu sarcini care « trebuie facute » incat uitam care de fapt este scopul real al vietii noastre.

9. Sa ne facem timp pentru distracţie şi relaxare prin găsirea unor modalităţi sănătoase de a ne relaxa şi reîncărca şi oferindu-ne permisiunea de a face acest lucru. Persoanele care se afla sunb presiune si stres pot crede că perfecţiunea este cel mai important lucru în viaţă sau că responsabilitatea este cel mai important lucru în viaţă. Ceea ce ei nu reuşesc să recunoască este motivul pentru care cauta perfectiunea sau responsabilitatea.

10. Sa nu subestimam puterea zambetului. Sa cautam sa creem oportunităţi care sa ne faca să zambim sau râdem. Rasul poate fi cel mai bun medicament pentru toate. Hohotele de râs aduna oamenii împreună şi creac sentimentele de fericire şi intimitate. Umorul ne usureaza sarcinile şi ne inspiră speranţe. Ne ajută să ne schimbam perspectiva şi sa expunem lucrurile într-o lumină mai puţin ameninţătoare. De asemenea, rasul imbunătăţeşte rezistenta şi declanşează răspunsuri sănătoase în corp. Sa demostrat ca rasul in hohote consolideaza sistemul imunitar, reduce nivelul hormonilor de stres şi sporeste inmultirea celulelor imunitare si a anticorpilor care lupta impotriva infectiilor, îmbunătăţind astfel rezistenta la boli.

Supliment alimentar recomandat in tratamentul stresului, depresiilor: Rhodiolin

 

În conformitate cu studiile de dezvoltare psiho-sociala realizate de Erik Erikson, persoanele sub vârsta de 13 ani sunt clasificate ca şi copii şi cele cu vârste cuprinse între 13 şi 19 sunt clasificate ca adolescenţi. Schizofrenia copilăriei sau adolescenţei se dezvolta în primii ani de viaţă ; incidenta este scazuta la aceasta categorie de varsta, insa este mult mai anevoios de gestionat. Un copil sau un adolescent care suferă de schizofrenie nu poate funcţiona în mod normal, ca şi alţii. Capacitatea sa de a gândi, de a lua decizii şi de a înţelege lucrurile este grav afectată.

Simptomele de schizofrenie la copii

Copii şi adolescenţii cu schizofrenie sufera de halucinatii, iluzii şi gândire distorsionată, simptome similare cu velel ale unui pacient schizofrenic adult, cu excepţia câtorva mici variaţii. In modelul de comportament al unui copil sau adolescent cu schizofrenie poate aparea o schimbare treptată. Pe langa comportamente previzibile, copiii pot afişa si comportamente negative imprevizibile. Copiii cu schizofrenie au tendinta de a se lipi de părinţii lor tot timpul, acestia nu se bucură de jocuri şi interactiuni cu alti copii, îşi pierd interesul în majoritatea activităţilor, manifesta dificultate în concetrarea asupra studiului iar performanţele lor şcolare se degradeaza. Profesorii de la şcoală sunt de multe ori primii care le observa comportamentul neobisnuit.

Cauzele schizofreniei nu sunt pe deplin cunoscute, dar se pare că există legături între factorii genetici şi cei de mediu ; interactiunile lor complexe pot duce la schizofrenie. Desi genetica ar putea juca un rol in aceasta boala, se determină doar o predispozitie la aceasta, şi nu dezvoltarea sa. Mai mult de jumătate din persoanele diagnosticate cu schizofrenie nu au membri de familie cu această tulburare. Complicaţiile în timpul sarcinii ar putea avea legături cu schizofrenia. Condiţiile de stres, cum ar fi inducerea de niveluri scazute de oxigen în timpul procesului de nastere, o expunere prenatala la o infectie virala si o expunerea la virusi in timpul copilariei pot contribui de asemenea. Se crede că nivelurile ridicate de stres declanseaza productia de cortizol, hormon care, după cum sugerează studiile, joacă un anumit rol în schizofrenie. O alta cauza presupusa sunt dezechilibrele chimice ale creierului. Asa cum sufgereaza unele studii, dezechilibrele de glutamat si dopamina pot contribui la schizofrenie. Anomaliile în structura creierului pot provoca, de asemenea, această boală. Scanarile efectuate la pacientii cu schizofrenie arată o extindere a ventriculelor creierului care arata o lipsa de volum si de masa de tesut cerebral. Alti posibili contribuabili au de-a face cu nivelul de activitate a creierului din lobul frontal, care este responsabil pentru luarea deciziilor, planificare şi procesele de gândire.

Tratament pentru schizofrenie la copii si adolescenti

Pentru a trata copiii şi adolescenţii cu schizofrenie, terapia de grup, terapia de familie şi medicamentele antipsihotice atipice sunt de obicei utilizate. O practica comuna pentru parinti este de a-si duce copilul la un medic pediatru care poate recomanda un psihiatru pentru diagnosticarea, evaluarea şi tratarea copiilor cu schizofrenie. Părinţii trebuie să adopte o atitudine pozitiva si sa isi încurajeze copiii să participe la diferite activităţi şcoalare, care ajuta la tratarea tulburărilor psihice.

Înţelegerea schizofreniei la copii şi adolescenţi

Pentru a înţelege pe bună dreptate aceasta afectiune pe care copiii lor o au, parintii trebuie sa consulte si ei un medic psihiatru care este familiarizat cu astfel de tulburari. Exista unele cazuri in care nu se poate stabili foarte clar dacă un copil sufera de schizofrenie sau nu:

1. Copilul are prieteni imaginari şi vorbeste de lucruri ireale – Crearea de prieteni imaginari cu care sa se joace si sa vorbeasca o este caracteristică destul de normală a copiilor care se afla in jurul varstei de trei ani. In cazul în care o astfel de caracteristică se găseşte la un copil de 12 ani sau la un adolescent de 15 ani, atunci părinţii ar trebui sa fie ingrijorati si sa consulte un medic pediatru sau un psiholog . De asemenea, acestis ar trebui să vorbeasca cu copilul lor şi să înţeleagă ceea ce acesta simte.

2. Suferinta provocata de pierderea unui prieten sau unui membru al familiei – Un adolescent poate simti tristete atunci cand se confrunta cu pierderea unui membru al familiei sau a unui prieten apropiat, printre alte lucruri. El ar putea încerca să evite să iasă şi să interactioneze cu ceilalti oameni. În acest moment, este normal pentru oamenii din jurul sau sa se gandeasca ca acest copil ar putea suferi de schizofrenie, mai ales daca familia are o istorie de tulburări psihice. În aceste momente se recomandă ca parintii sa stea de vorba cu copilul lor şi să-l aducă la un psihiatru pentru consiliere. Aceste simptome se pot manifesta fie din cauza depresiei temporare fie datorita debutui precoce al schizofreniei.

Diferentierea dintre siptomele schizofreniei si comportamentul unui copil jucaus nu este o sarcină uşoară si nu poate fi facuta de catre oricine. Dacă bănuiţi că copilul dumneavoastră afişează simptome de schizofrenie, cereti intotdeauna ajutorul unui profesionist sau unui psiholog pentru a va ajuta la diagnosticarea tulburarii.

 

absorbtia calciuluiCalciul este cel mai abundent cation din corpul uman, şi un mineral foarte important pentru menţinerea funcţiei neuromusculare. Aceasta constituie 2% din greutatea totală a corpului şi 26% din greutatea uscată a oaselor si a dintilor, precum fosfaţii şi carbonaţii. Aproximativ 0,5 g de calciu seric este schimbat cu calciul din oase in fiecare zi.

Absorbtia de calciu depinde de factorii enumeraţi mai jos.

1. Nevoia organismului – La o persoană normală, doar 30% din calciu este absorbit, insa cand este vorba despre un deficit proporţia absorbită este mai mare.

2. Concentratia – Alţi factori fiind egali, o mai mare concentraţia de calciu in alimente rezulta intr-o mai mare absorbţie.

3. Motilitatea intestinală – Graba intestinala scade absorbtia de calciu. In caz de diaree cronică şi utilizarea prelungită de purgative, absorbtia de calciu este diminuata considerabil.

4. Grăsimea – Atunci când absorbţia de grăsime este deficitară, ca şi în steatoree, calciul se combina cu acizii graşi în lumenul intestinului pentru a forma săpunuri de calciu insolubile. O absorbtie scăzuta de grăsime, diminueaza absorbtia de vitamina D.

5. Alimentele ingerate. Absorbtia de calciu din alimente este similară, dacă se extrage din lapte integral, ciocolata cu lapte, iaurt sau brânză. Absorbţie este, de asemenea, similara, indiferent dacă calciul este absorbit din lapte sau din acetat, lactat, gluconat, citrat, sau carbonat de calciu. Aminoacidul L-Iysine ajută la stabilirea unui echilibru de calciu, nu numai pentru că aceasta îmbunătăţeşte absorbţia de calciu, dar şi pentru că îmbunătăţeşte puterea de conservarea a calciului absorbit. Lactoza (zahărul din lapte) şi aminoacizi, cum ar fi arginina şi triptofanul, cresc absorbţia de calciu. Când sunt administrate concomitent cu polimeri de glucoza, absorbţia de clorură de calciu creste cu 1,5 pana la 5 ori, chiar şi în caz de deficit de vitamina D.

Cerealele conţin acid fitic (inozitol hexafosfat), care se combină cu calciu pentru a forma fitat de calciu insolubil, care nu este absorbit. În mod similar, alimentele care contin oxalati, cum ar fi spanacul, se combină cu calciu pentru a forma oxalat de calciu insolubil. Un exces de magneziu scade aparent absorbtia de calciu. Deficitul de lactază intestinala duce la o admisie scăzuta de lapte (şi, prin urmare, de calciu) şi posibil, de asemenea, la o scadere a absorbtiei de calciu.

6. Vitamina D –  Cel mai important factor în promovarea absorbtiei de calciu este vitamina D, deoarece stimuleaza formarea unei proteine ​​de calciu cu caracter obligatoriu care îmbunătăţeşte absorbţia de calciu. Atunci când vitamina D nu este consumata, ca in cazul unui regim strict vegetarian (vegan) regim alimentar care exclude chiar si laptele deoarece este considerat a fi de origine animală, sau în cazul în care pielea nu este expusă în mod adecvat la lumina soarelui, poate apare un deficit sever de vitamina D care are drept rezultat o absorbţie slabă de calciu.

Vitamina D3 (calcitriol: 1,25 dihidroxi vitamina 03) 400-800 IV poate fi valoroasa în asigurarea absorbtiei de calciu. Cu doze mari de vitamina 0, absorbtia de calciu din alimente poate fi aproape completa, şi este posibil să se menţină un echilibru de calciu pozitiv chiar şi pe un aport scazut.

Glucocorticoizii şi alcoolul reduc absorbţia intestinală a calciului.

7. Raportul dintre calciu si fosfor – Raportul de calciu are o influenţă importantă pentru absorbtia fosforului din alimente. Cele mai multe alimente care conţin calciu, de asemenea, au o proporţie corespunzătoare de fosfor. Laptele, ouăle şi unele legume cu frunze verzi, cum ar fi salata verde, furnizeaza aceste elemente în proporţiile necesare.

Nivelurile sanguine de calciu

Calciul este prezent în plasmă, dar nu în celulele roşii din sânge. Nivelul seric este de aproximativ  10 mg per 100 ml (2,4 mmol / l), dintre care aproximativ jumătate este ionizat iar restul legat de proteine. Calciu ionizat este difuzibil. Nivel seric normal este menţinut de către glandele paratiroide. Alcaloza reduce nivelul de calciu seric ionizabil. Reducerea nivelului de calciu ionic duce la iritabilitate musculara crescuta şi tetanie.

Restul de calciu seric este legat de proteine, în principal de albumină, astfel că, atunci când albumina plasmatică scade, nivelul seric de calciu este si el scăzut, insa daca această scădere este doar în forma non-difuzibila, tetania nu se dezvolta.

Factori de reglementare

Hormonul paratiroidian (HPT), mobilizeaza calciul şi fosforul din oase pentru a menţine nivelul din sânge.

Hiperparatiroidismul determină reabsorbţia minerale împreună cu matricele osoase, oferind un aspect de chisturi în oase (osteita fibroasa chistica), cel mai evident în craniu( vazute cu ajutorul razelor X). Se poate, de asemenea manifesta ca pietre la rinichi fără modificări osoase detectabile. HPT stimuleaza, de asemenea, mitocondriile din rinichi pentru a creşte conversia din calcidiol in calcitriol, care sporeşte absorbtia intestinala de calciu.

Calcitonina este un hormon peptidic produs de celulele C ale glandei tiroide. Beneficiind de o viata foarte scurta, aceast hormon este secretat in continuu. Secreţie creşte odata cu cresterea nivelului de calciu seric, ajutand la menţinerea nivelului sangvin prin prevenirea eliberarii de calciu din oase şi creşterea excreţiei urinare.

Terapeutic, calcitonina se utilizează atunci când calciului seric este mare, precum în boala Paget (în cazul în care reabsorbtia oaselor este scazuta), şi în carcinomul de sân şi hiperparatiroidism (în cazul în care aceasta creşte excreţia urinară a calciului). Estrogenul ridică nivelul de calcitonina şi previne pierderea de masa osoasa. Pierderea de masa osoasa din perioada de postmenopauză este atribuită estrogenului scăzut, prin urmare, este sugerata mai degraba terapia cu calcitonina decât cea cu estrogeni pentru prevenirea pierderii osoase in post-menopauza, precum si pentru tratamentul de osteoporoza.

Depozitare

Cea mai mare parte din calciul care se afla in organism (99%) este stocat in oase si dinti. Scheletul este rezervorul dinamic în care calciu este continuu depus şi resorbit. Această activitate dinamică este ridicata în rândul tinerilor şi scazuta odata cu vârsta. Aproximativ unu la sută din calciul total din organism se afla în circulaţie şi ţesutul moale.

Un episod de o usoara pana la moderata malnutritie, care apare în cursul primului an de viaţă, este asociat mulţi ani mai târziu, cu o incidenta crescuta de carii, atât în ​​dintii de lapte cat şi in cei permanenţi.

La pubertate, sub influenta hormonilor sexuali, fetele acumuleaza aproximativ 200 mg, iar băieţi 400 mg de calciu pe zi. Soldul pozitiv de calciu apare numai în cazul în care aportul de calciu este de peste 1000 de mg pe zi.

Excreţia

Aproximativ jumătate din aportul de calciu de zi cu zi este excretat în fecale, reprezentând partea neabsorbita de calciu şi calciul din surse endogene. Dacă este luata  o doză mare de vitamina D, conţinutul de calciu din scaune scade.

Aproximativ jumătate din aportul total de calciu zilnic este excretat prin urină. Excretia urinara de calciu este rezultatul net al filtrarii glomerulare şi reabsorbţiei tubulare. Excreţia urinară este sub controlul glandelor paratiroide, şi reprezintă cea mai mare parte de calciu endogen. Intervalul normal de calciu urinar la adulti la o dieta normala este de 100-300 mg (2.5-7.5 mmol) pe zi pentru bărbaţi şi 100-250 mg (2.5-6.5 mmol) pe zi pentru femei. Rinichii conserva calciu în timpul unui deficit.

Cu o funcţie renală normală, aproximativ opt la suta din calciul filtrat se elimină. Cu administrarea de diuretice pe baza de acid etacranic sau furosemid, resorbţia de calciu prin rinichi este inhibată, iar pierderea urinara este crescuta cu pana la 12%.

Direticele tiazide, pe de altă parte, conserva calciu prin creşterea reabsorbţiei tubulare renale, iar pierderea urinară este de doar trei la sută. Prin urmare, la pacienţii mai în vârstă cu hipertensiune arteriala, în special la femei, pierderea de masa osoasa si osteoporoza apare datorita furosemidului. Tiazidele sunt recomandate pentru prevenirea, precum si tratamentul osteoporozei. Prin scaderea excretiei de calciu, tiazidele sunt, de asemenea, utile în prevenirea reapariţiei de pietre la rinichi.

Un nivel ridicat de proteine ​​in dieta scade reabsorbtia de calciu prin rinichi şi creşte excreţia urinară de calciu.

 

tiroida autoimunaIodul este unul dintre cele mai importante minerale, în special în ceea ce priveşte sănătatea glandei tiroide. Multe persoane cu o conditie a glandei tiroide au un deficit de iod, şi până este rezolvata aceasta problema, exista foarte putine sanse de restabilire a sanatatii. Iodul este necesar pentru formarea de hormoni tiroidieni, iar deficienta sa frecvent va duce la o stare hipotiroida.

Multe persoane cu hipertiroidism au, de asemenea, si un deficit de iod. Deci, indiferent de tipul de condiţii tiroide, este esenţial să se efectueze teste corespunzătoare pentru a confirma dacă exista sau nu o deficienta de acest mineral extrem de important.

De ce deficienta de iod este atat de des intalnita ?

Există diferite numeroase motive pentru care oamenii adesea experimenteaza un deficit de iod. Unul dintre motivele principale este dat de tehnicile agricole sărace, care lasă solul epuizat de mai multe substanţe nutritive şi minerale diferite, inclusiv iod. Un alt motiv pentru care mulţi oameni sunt deficitari in iod, este conditionat de aluaturile de pâine realizate cu bromură, întrucât cu mulţi ani în urmă, acestea erau făcute cu iod. Acest lucru este important, deoarece bromura inlocuieste iodul, şi astfel, consumul acestor produse care conţin bromură va duce la deficiente de iod.

Alţi halogeni, cum ar fi fluorul şi clorul, pot destitui iodul de asemenea. Cei mai mulţi oameni sunt expuşi la acesti halogeni în mod regulat, încă un motiv in plus pentru deficienta de iod. Deci, este indicat sa se ia masuri pentru a reduce expunerea la aceste toxine.

Cum se poate determina un deficit de iod ?

Metoda cea mai precisa pentru determinarea unui deficit de iod consta intr-un test de incarcare cu iod. Acesta este un test de urina care necesită luarea in prealabil a unui comprimat de 50 mg iod / iodură, iar apoi, dupa  operioadă de 24 de ore, se stabileşte cât de mult iod este reţinut. O persoana cu deficit de iod va păstra un procent ridicat de iod. Potrivit celor care au dezvoltat acest test, o persoană care efectueaza acest test şi are o saturaţie mai mică de 90%, are un deficit de iod, şi, astfel, este un candidat pentru suplimentarea cu iod.

Un alt mod, mai puţin precis pentru a stabili o deficienta de iod este testul cu patch-ul de iod pe piele. Acest test necesită vopsirea a 5 x 5 cm pe antebraţ, folosind o tinctură de iod 3%. Pentru o persoana care nu are deficit de iod, patch-ul ar trebui să dispară complet peste 24 de ore. Pentru cineva care o deficienta uşoara desenul va dispara intre 13 si 24 de ore, iar dacă acesta dispare în 12 ore sau mai puţin, se considera ca exista un deficit de iod.

Pentru acele persoane cu o conditie tiroida, care au un deficit de iod, nu este importanta doar administrarea de suplimente de iod de calitate, ci si efectuarea lenta a acestui proces, marind doza treptat.

Bolile autoimune tiroidiene si deficienta de iod

In cazul unei condiţii de tiroida autoimuna, este posibil ca abordarea deficitului de iod sa nu poata fi efectuata imediat. In caz de boala Graves, nu ar trebui să existe o problemă, cu excepţia cazului in care exista o alergie la iod, ceea ce se intampla rar. Si in caz de tiroidita Hashimoto suplimentarea cu iod nu va fi posibila imediat. Administrarea de iod va spori de fapt distrugerea  glandei tiroide, motiv pentru care, in cazul acestei afectiuni, este necesara mai intai abordarea reactiei autoimune.

Este foarte important să se înţeleagă că, în multe cazuri, disfunctia glandei tiroide nu este cauza starii tiroidei. Din acest motiv, administrarea doar de medicamente pentru tiroida pentru a gestiona simptomele este de multe ori o mare greşeală, deoarece în multe cazuri, cauza reală pot fi detectata şi corectata. Atunci cand unii oameni vor încerca să se auto-trateze, de obicei, rezultatele nu vor fi optime, de aceea este recomadat sa se consulte un medic endocrinolog  competent. Un astfel de medic va fi capabil sa determine care este cauza starii tiroidiene şi sa stabileasca un tratament pentru vindecarea cauzei.

 

Cauzele constipatiei

On March 18, 2012, in Boli, Remedii Naturiste, by admin
0

cauzele constipatieiConstipatia este una dintre cele mai obişnuite tulburări digestive. Apare adesea la copii şi persoanele în vârstă, şi afectează mai multe femei decât bărbaţi. Acesta afectiune este identificata atunci când mişcările intestinale sunt dificile, grele, sau dureroase. Constipatia poate provoca dureri abdominale şi balonari la unele persoane. De asemenea, poate conduce la o acumulare de toxine, care poate cauza multe probleme de sănătate. In cea mai mare parte, constipatia se referă la o reducere a frecvenţei mişcărilor intestinale sau a cresterii dificultatii scaunelor.

In mod normal trebuie sa existe trei scaune pe săptămână, insa unii oameni au mai putine şi nu sunt diagnosticati cu constipatie. Cele mai multe persoane cu constipaţie constantă o varietate de simptome, de la dureri abdominale, disconfort rectal, şi plenitudine abdominala la balonare, greaţă, pierderea poftei de mâncare şi sentimentul comun de stare de rău.

Complicatiile constipatiei

Complicatiile constipatiei includ hemoroizi (care sunt cauzati de incordarea pentru a avea un scaun) şi fisurile anale (care sunt fisuri în pielea din jurul anusului). Constipatia apare atunci când intestinul gros absoarbe prea multa apa iar scaunul devine prea uscat şi greu sau pereţii intestinului nu se pot contracta în mod adecvat pentru a trece deşeurile destul de repede.

Constipatia poate fi cauzata de o varietate de surse, deşi cele mai multe sunt legate de stilul de viata. În timp ce majoritatea cazurilor de constipatie pot fi rezolvate cu uşurinţă, unele necesita mai multe tratamente şi, în unele cazuri rare, interventii chirurgicale. Este important să înţelegem problemele şi cauzele care aduc la constipatie. Mai jos sunt primele zece cauze de constipatie:

1. Insuficiente fibre in dieta. Alimentele bogate in fibre includ fructe, legume şi cereale. Acestea sunt esenţiale pentru o dietă adecvată funcţională.

2. Exercitiu fizic insuficient si neregulat. Constipatia pare să apară la persoanele inactive. Probabilitatea de a obţine constipatie este mai mare la personele inactive sau la persoanele mai în vârstă, care de asemenea nu pot să efectueze exercitii fizice frecvent.

3. Sarcina. Femeile care sunt insarcinate au un risc ridicat de a deveni constipate din cauza schimbărilor hormonale care apar in timpul sarcinii. Atunci când o femeie devine gravidă şi constată că constipatie devine o problemă, aceasta  are nevoie de mai multe fibre in alimentatie.

4. Ignorarea nevoii de a merge la baie. Aceasta este una dintre cele mai mari cauze ale constipatiei, deoarece refuzul de a merge la baie atunci cand corpul te îndeamnă produce constipaţie, deoarece organismul în cele din urmă nu va mai simt nevoia de scaun, dacă aceasta este des ignorata.

5. Deshidratarea. Alimentarea cu apă potabilă ne asigură că deşeurile sunt bine lubrifiate pentru a permite o trecere uşoară de-a lungul colonului. Deshidratat are efectul exact opus. Bauturile cu cofeina (cafea, ceai, sucuri), agraveaza constipatia, deoarece ajuta la deshidratare.

6. Fosirea excesiva de laxative. De-a lungul încărcarii organismului cu laxative colonul nu mai funcţionează corect, deaorece  începe să se bazeze pe laxative pentru a spune când să aibă loc un scaun, si provoaca pagube la nivelul colonului, mai degrabă decât sa diminueze problema. Folosirea de laxative elimina doar temporar constipaţia.

7. Anumite boli care au sau nu o legatura cu colonul sau rectul, cum ar fi tulburările neurologice şi tulburările metabolice şi endocrine, vor provoca constipatie si vor reduce miscarile intestinale. Aceste condiţii trebuie să fie aduse în atenţia unui medic pentru a preveni deteriorarea severă.

8. Anumite medicamente pentru dureri şi medicamente anti-depresive pot duce la dezvoltarea de constipatie. Aceste medicamente pot bloca sau pot deregla circulaţia intestinala.

9. Consumul de lapte pe o bază regulată poate provoca constipatie, deoarece blochează sistemul. Cele mai multe laxative vor rezolva cu uşurinţă această problemă minoră.

10. Probleme ale funcţiei intestinale. În cazul în care intestinele nu funcţionează corect sau sunt blocate, constipatia poate aparea si are potentialul de a provoca daune grave în zona stomacului.

Cele zece cauze de mai sus sunt cele mai frecvente motive din cauza carora se poate produce constipaţia şi tin în mare parte de stilul de viaţă, deşi unele forme de constipatie pot aparea datorita medicamentelor sau altor boli / conditii.

 

ejaculare prematuraEjacularea precoce este o tulburare care apare atunci când ejacularea se produce înainte de nevoile sau intenţiile sexuale ale oamenilor. Acesta tulburare s-a declarat a fi cea mai comuna disfunctie sexuala pentru barbatii sub varsta de 40 de ani. Majoritatea oamenilor cred că există doar un singur mod de a controla şi de a încetini ejacularea prematură -”distragerea atenţiei”. Un aspect important pe care barbatii nu-l recunosc este că există trei etape ale relaţiilor sexuale: nevoie, entuziasm şi ejaculare. Principalul factor pentru a opri ejacularea prematura este extinderea procesului doi al actului sexual. Etapă fior, cea in care este prezent etuziasmul, este  cea mai importantanta parte a actului sexual si destul de simplu de extins. În general, prevenirea ejacularii premature implică cunoaşterea de sine şi a propriului corp. Partajarea în activitatea fizică este cea mai simplă abordare. Greul consta in incercarea de lucruri noi iar mentinerea unei vieti sexuale active va ajuta la menţinerea unei cantitati mai mari de control şi va oferi o viata sexuala mai satisfacatoare.

In incercarea de a controla ejacularea prematura este foarte important sa se evite presiunea de performanţă în ceea ce priveşte întâlnirile sexuale. Experienţele cele mai satisfăcătoare şi de succes se pot intampla doar cu cineva cu care te simti confortabil. Un aspect foarte important pentru prevenirea ejacularii precoce este controlul ejacularii, un reflex care consta intr-o problemă de concentrare. Mai degrabă decât sa se distraga atenţia de la contact sexual, mai bine să se concentreze mai mult asupra acestuia cu atenţie.

Un factor vital care trebuie asumat in  încercarea de a rezolva problemele  ejacularii premature este comunicarea deschisă, împreună cu partenera. Nivelul de relaxare şi o lipsă de presiune sexual joacă un rol enorm în timpul unui act sexual de succes. Comunicarea cu partenera despre ceea ce va place si ce nu, va ajuta foarte mult in gestionarea experienţelor.

În unele cazuri, ejacularea precoce poate fi cauzata de o slaba comunicare intre parteneri sau de lipsa de înţelegere a diferenţelor dintre funcţionarea sexuala masculina şi feminina. Femeile de obicei au nevoie de o stimulare mai prelungita decat barbatii pentru a ajunge la orgasm, iar această diferenţă poate provoca resentimente sexuale între parteneri şi adaugă presiune in timpul întâlnirilor sexuale. Pentru multi barbati, senzaţia de presiune în timpul actului sexual creste riscul de ejaculare prematura.

Comunicare deschisă între parteneri sexuali, precum şi dorinţa de a încerca o varietate de abordări pentru a-i ajuta pe ambii parteneri se simta satisfăcuti, poate ajuta la reducerea conflictelor şi anxietatii de performanţă. Dacă nu sunteţi mulţumit cu relatia voastra sexuala, discutati cu partener(a) despre preocupările pe care le aveti. Încercaţi să abordati subiectul într-un mod plin de iubire , evitand sa dati vina pe partener(a) pentru nemulţumirea voastra.

Dacă nu sunteţi în măsură să va rezolvati problemele sexuale pe cont propriu, discutaţi cu un medic. Acesta va poate recomanda un terapeut.

Mentineti o atitudine sănătoasă faţă de sex. Dacă vă confruntaţi cu sentimente de anxietate, vinovatie sau frustrare despre viata sexuala, luati în considerare psihoterapia sau terapia sexuală. Ţineţi cont de faptul că oricine poate avea probleme sexuale. Dacă vă confruntaţi cu ejaculare prematură, incearca sa nu va simti vinovati sau inadecvati. Încercaţi să vorbiţi deschis cu partenera, pentru a evita problemele de comunicare.