În conformitate cu studiile de dezvoltare psiho-sociala realizate de Erik Erikson, persoanele sub vârsta de 13 ani sunt clasificate ca şi copii şi cele cu vârste cuprinse între 13 şi 19 sunt clasificate ca adolescenţi. Schizofrenia copilăriei sau adolescenţei se dezvolta în primii ani de viaţă ; incidenta este scazuta la aceasta categorie de varsta, insa este mult mai anevoios de gestionat. Un copil sau un adolescent care suferă de schizofrenie nu poate funcţiona în mod normal, ca şi alţii. Capacitatea sa de a gândi, de a lua decizii şi de a înţelege lucrurile este grav afectată.

Simptomele de schizofrenie la copii

Copii şi adolescenţii cu schizofrenie sufera de halucinatii, iluzii şi gândire distorsionată, simptome similare cu velel ale unui pacient schizofrenic adult, cu excepţia câtorva mici variaţii. In modelul de comportament al unui copil sau adolescent cu schizofrenie poate aparea o schimbare treptată. Pe langa comportamente previzibile, copiii pot afişa si comportamente negative imprevizibile. Copiii cu schizofrenie au tendinta de a se lipi de părinţii lor tot timpul, acestia nu se bucură de jocuri şi interactiuni cu alti copii, îşi pierd interesul în majoritatea activităţilor, manifesta dificultate în concetrarea asupra studiului iar performanţele lor şcolare se degradeaza. Profesorii de la şcoală sunt de multe ori primii care le observa comportamentul neobisnuit.

Cauzele schizofreniei nu sunt pe deplin cunoscute, dar se pare că există legături între factorii genetici şi cei de mediu ; interactiunile lor complexe pot duce la schizofrenie. Desi genetica ar putea juca un rol in aceasta boala, se determină doar o predispozitie la aceasta, şi nu dezvoltarea sa. Mai mult de jumătate din persoanele diagnosticate cu schizofrenie nu au membri de familie cu această tulburare. Complicaţiile în timpul sarcinii ar putea avea legături cu schizofrenia. Condiţiile de stres, cum ar fi inducerea de niveluri scazute de oxigen în timpul procesului de nastere, o expunere prenatala la o infectie virala si o expunerea la virusi in timpul copilariei pot contribui de asemenea. Se crede că nivelurile ridicate de stres declanseaza productia de cortizol, hormon care, după cum sugerează studiile, joacă un anumit rol în schizofrenie. O alta cauza presupusa sunt dezechilibrele chimice ale creierului. Asa cum sufgereaza unele studii, dezechilibrele de glutamat si dopamina pot contribui la schizofrenie. Anomaliile în structura creierului pot provoca, de asemenea, această boală. Scanarile efectuate la pacientii cu schizofrenie arată o extindere a ventriculelor creierului care arata o lipsa de volum si de masa de tesut cerebral. Alti posibili contribuabili au de-a face cu nivelul de activitate a creierului din lobul frontal, care este responsabil pentru luarea deciziilor, planificare şi procesele de gândire.

Tratament pentru schizofrenie la copii si adolescenti

Pentru a trata copiii şi adolescenţii cu schizofrenie, terapia de grup, terapia de familie şi medicamentele antipsihotice atipice sunt de obicei utilizate. O practica comuna pentru parinti este de a-si duce copilul la un medic pediatru care poate recomanda un psihiatru pentru diagnosticarea, evaluarea şi tratarea copiilor cu schizofrenie. Părinţii trebuie să adopte o atitudine pozitiva si sa isi încurajeze copiii să participe la diferite activităţi şcoalare, care ajuta la tratarea tulburărilor psihice.

Înţelegerea schizofreniei la copii şi adolescenţi

Pentru a înţelege pe bună dreptate aceasta afectiune pe care copiii lor o au, parintii trebuie sa consulte si ei un medic psihiatru care este familiarizat cu astfel de tulburari. Exista unele cazuri in care nu se poate stabili foarte clar dacă un copil sufera de schizofrenie sau nu:

1. Copilul are prieteni imaginari şi vorbeste de lucruri ireale – Crearea de prieteni imaginari cu care sa se joace si sa vorbeasca o este caracteristică destul de normală a copiilor care se afla in jurul varstei de trei ani. In cazul în care o astfel de caracteristică se găseşte la un copil de 12 ani sau la un adolescent de 15 ani, atunci părinţii ar trebui sa fie ingrijorati si sa consulte un medic pediatru sau un psiholog . De asemenea, acestis ar trebui să vorbeasca cu copilul lor şi să înţeleagă ceea ce acesta simte.

2. Suferinta provocata de pierderea unui prieten sau unui membru al familiei – Un adolescent poate simti tristete atunci cand se confrunta cu pierderea unui membru al familiei sau a unui prieten apropiat, printre alte lucruri. El ar putea încerca să evite să iasă şi să interactioneze cu ceilalti oameni. În acest moment, este normal pentru oamenii din jurul sau sa se gandeasca ca acest copil ar putea suferi de schizofrenie, mai ales daca familia are o istorie de tulburări psihice. În aceste momente se recomandă ca parintii sa stea de vorba cu copilul lor şi să-l aducă la un psihiatru pentru consiliere. Aceste simptome se pot manifesta fie din cauza depresiei temporare fie datorita debutui precoce al schizofreniei.

Diferentierea dintre siptomele schizofreniei si comportamentul unui copil jucaus nu este o sarcină uşoară si nu poate fi facuta de catre oricine. Dacă bănuiţi că copilul dumneavoastră afişează simptome de schizofrenie, cereti intotdeauna ajutorul unui profesionist sau unui psiholog pentru a va ajuta la diagnosticarea tulburarii.